„E încă tatăl tău.” DA. Și eu sunt fiica lui care a supraviețuit cu firimiturile pe care el le-a împachetat drept iubire.
Am înghițit această pilulă amară, mestecată și refulată de generații. „E tatăl tău. Chiar dacă… Chiar dacă nu a fost acolo. Chiar dacă a ales să fie absent. Chiar dacă violența lui a lăsat un ecou puternic în liniștea ta. Acel „chiar dacă” e o poveste lungă, o epopee a lipsei de hrana emoțională.
Supraviețuirea cu resturi: Gustul metalic al abandonului
Am supraviețuit cu firimituri. Cu bucăți aruncate de la o masă la care Sufletul tânjea după un banchet. Cu absența transformată în libertate. Cu promisiuni goale numite „afecțiune”. Aceste firimituri au lăsat un gust metalic. Gustul golului, al abandonului, al insecurității care a cerut o furie oarbă pentru a mă construi.
Am devenit un „Top Climber”, o „Indispensabilă”, o performanță ambulantă, pentru că teama de a fi din nou înfometată era mai mare decât orice. A fost armura mea, țesutul meu cicatricial. O foame perpetuă, niciodată săturată.
Iubirea nu este o etichetă convenabilă
O relație, fie ea parentală sau de cuplu, nu e „iubire” doar pentru că societatea îi aplică o etichetă convenabilă. Iubirea nu poate fi o sumă de firimituri emoționale. Iubirea e prezență. E siguranță. E hrana. E respect. Când ai supraviețuit cu mai puțin de atât, Sufletul tău știe. Corpul tău știe. Și foamea e reală.
Vindecarea: De la iertarea forțată la recunoașterea onestă
Nu ești obligată să glorifici absența. Nu ești datoare să validezi o iluzie care îți neagă propria rană și propria foame. Procesul de vindecare nu începe cu iertarea forțată, ci cu recunoașterea onestă a adevărului tău.
Cu numirea firimiturilor drept firimituri. Cu declararea unei inaniții sacre, care cere acum un banchet.
Revendicarea Suveranității: Banquetul propriului Suflet
Această recunoaștere nu este despre a distruge, ci despre a reconstrui un Suflet. Propriul tău Suflet. E timpul să-ți oferi un banchet. Un banchet de iubire autentică, de prezență, de siguranță pe care o creezi tu însăți, din abundență, nu din lipsă.
Revendică-ți propria iubire. Revendică-ți propria Suveranitate. Și lasă foamea veche să se stingă, hrănită de adevărul tău…
Dr. Loredana Mosteanu
