Am vorbit despre ochii care văd și Sufletul care înghite tăcerea. Acum, vreau să punem lupa pe acea crevasă. Acea prăpastie adâncă care se deschide între cel care abuzează și cel care este abuzat, dar și între cel care vede abuzul și alege să nu intervină. Am simțit pe pielea mea ce înseamnă să fii
Crevasa dintre Martor și Abuzator: Cine cară povara adevărului? Citeste mai mult »
PsihologieAm văzut-o. Am auzit-o. Am simțit-o de nenumărate ori în cabinet, în ecoul rănilor adânci. Acea întrebare mută, sfâșietoare, din ochii unui Suflet rănit: „De ce nu m-a salvat nimeni?” Astăzi, vreau să vorbim despre „salvatorii” noștri imaginari. Despre acei „alții” – vecini, rude, prieteni, profesori, preoți – care văd. Care știu. Care simt acea
Despre ochii care văd și Sufletul care înghite tăcerea: Anatomia complicității Citeste mai mult »
Trauma si recuperare
„Familia e sfântă.” Un mit socio-cultural care te condamnă la o loialitate toxică. Costul invizibil al tăcerii. Am vorbit despre lupta din interior. Acum, să ne uităm la tirania din exterior. La corul social, la judecata colectivă, la acel „e încă mama/tatăl tău!” care e aruncat ca o piatră, ca o anatemă, de fiecare dată
Din Perspectiva Sociologică – Tirania Sacralității Familiale Citeste mai mult »
Psihologie, Relații de Familie„Eroul meu interior” – O poveste psihedelică despre cum îți devorezi propriul Suflet pentru a salva imaginea Părinților. Am vorbit despre acel „e încă mama ta” sau „e încă tatăl tău” care răsună din exterior. Dar șoapta cea mai toxică nu vine de-acolo. Vine din interior. Din vocea aia mică, dar tiranică, care-ți spune: „Nu
